2016. december 12., hétfő

Din defecţie în construcţie

Când am făcut anunţul pentru retragerea de iarnă, încă nu ştiam, că în noiembrie voi fi plecată două săptămăni în Peru. Nu aveam de unde să ştiu, că drumul spre casă va fi de şaizeci de ore, că mă voi aclimatiza la viaţa mea cotidiană cu greu, că o să am gânduri de genul, oare e sau nu o idee bună să conduc acum o retragere? Dar nu prea aveam cale de întoarcere. Odată sosită acasă, am început să ne organizăm transportul şi până m-am dezmeticit, deja am şi început călătoria de cinci zile Heart of Chakras. 
Era prima retragere, la care a fost o singură persoană, care a mai participat la retrageri, la care oamenii nu se cunoşteau deloc între ei, nici eu nu cunoşteam deloc două dintre ele, aproape toată lumea avea o condiţie specială care necesita o atenţie în plus şi din partea mea, şi din partea grupei. Dar aveam încredere, că nimic nu se va întămpla, ce nu trebuie să se întămple. Chiar şi greaţa şi febra mea, care m-a apucat într-o noapte, îşi avea locul şi rostul. Vineri era zi de post alimentar şi verbal, şi ne-am găsit să facem o tură mai lungă fix în ziua aceea, ne ningea, ne viscolea, iar noi mergeam în zăpada virgină, un şir de suflete colorate, şi mă simţeam ca într-un film artistic de vineri seara din copilărie. Speram doar, că Spectatorul se bucură de imagine. 
Pe clipă, oră, zi ce trecea, oamenii se apropiau din ce în ce mai mult. Nimeni nu trăgea afară, nimeni nu era cărcotaş, nimeni nu ne punea beţe în roate. Eu am primit un suport minunat din partea grupei, din partea proprietarului cabanei, din partea copilului meu, şi speram, că ceea ce pot oferi eu ca pe un cadru, e un suport la fel de puternic şi valoros ca şi ceea ce mi se oferea mie. Era înduiosător să văd cum "mamele" îşi găsesc "ficele", "surorile" îşi recunosc "fraţii", cum oamenii au grijă unii de ceilalţi, fără ca acesta să fie o cerinţă, urmănd legile simple ale sufletului. 
Poate mulţi au venit cu nevoia de a primi, dar din aceasta nevoie în foarte scurt timp a crescut o altă nevoie, nevoia de a da. Când îţi dai seama, că Tu Eşti Cadoul, fix aşa cum eşti, în imperfecţiunea şi vulnerabilitatea ta, nu îţi mai poţi închide inima, pentru că nu mai încapi în tine, e musai să te dăruieşti. La cercul de închidere am primit cadou o propoziţie, care şi de atunci în fiecare zi îmi vine în minte: am venit aici crezând că am o defecţie, şi mi-am dat seama că de fapt sunt în construcţie.

Mulţumesc
retreat, Doda Pilii, Cluj, comunitate, constelaţii familiale, meditatie, life coaching, yoga, dansul chakrelor, retragere, relaxare, mantra

retreat, Doda Pilii, Cluj, comunitate, constelaţii familiale, meditatie, life coaching, yoga, dansul chakrelor, retragere, relaxare, mantra

retreat, Doda Pilii, Cluj, comunitate, constelaţii familiale, meditatie, life coaching, yoga, dansul chakrelor, retragere, relaxare, mantra

retreat, Doda Pilii, Cluj, comunitate, constelaţii familiale, meditatie, life coaching, yoga, dansul chakrelor, retragere, relaxare, mantra

retreat, Doda Pilii, Cluj, comunitate, constelaţii familiale, meditatie, life coaching, yoga, dansul chakrelor, retragere, relaxare, mantra

retreat, Doda Pilii, Cluj, comunitate, constelaţii familiale, meditatie, life coaching, yoga, dansul chakrelor, retragere, relaxare, mantra

retreat, Doda Pilii, Cluj, comunitate, constelaţii familiale, meditatie, life coaching, yoga, dansul chakrelor, retragere, relaxare, mantra


retreat, Doda Pilii, Cluj, comunitate, constelaţii familiale, meditatie, life coaching, yoga, dansul chakrelor, retragere, relaxare, mantra

© Gergely Edó

Nincsenek megjegyzések:

Megjegyzés küldése