2016. január 21., csütörtök

La cules de îngeri copţi

Bineînţeles sunt şapte, şapte îngeri, care ne-au vegheat uşa din ajunul crăciunului până azi. Azi dimineaţă prima persoană care a venit la yoga, a pomenit de ei, ce frumoşi sunt, cum stau acolo, îngeri mititei, la uşă. Da, trebuie să îi culeg, îi zic, şi la asta rădem de ne dau lacrimile. Şi în timp ce ne îmbrăţisăm răzând, continu cu explicaţiile, ştii, la noi aşa e, vara culegem vişine, iarna îngeri, şi, într-adevăr sunt copţi, că doar sunt din ceramică. Nu ştiu cine le-a făcut, prietena mea, care e şi ea artistă şi lucrează cu ceramia i-a primit cadou, dar pe urmă i-a dăruit lui Markus. E interesant, cum sunt şapte, fix şapte, ca şi chakrele, ca şi multe alte manifestări în lumea aceasta a noastră, care se materializează pe plan fizic, pe care le percepem prin simţuri. Deşi nu am discutat de dinainte cu Zsolt, până ajung acasă din oraş, el scoate pomul de crăciun din casă. Să aduc şi îngerii? mă întreb mai mult pe mine, cu voce tare. Adu-i, zice Zsolt, să fie totul la un loc. Aşa că îi aduc înăuntru şi îl aşez în cutie. Dar ceva din atmosfera foarte uşoară, clară a dimineţii rămâne în jurul meu, ca un cadru, care se mişcă împreună cu mine.

 yoga, Gandhi Spiritual Center, constienta, constelaţii familiale, Gergely Edó, comunitate

Nimic nu îmi poate strica cheful, deşi gândurile negre, speriate de atâta clar, mă atacă din răsputeri. Când ăia mai suportabili văd, că n-au nici un efect, mintea îi trimite pe ăia hardcore, vin valurile de gânduri de invidie, frustrarea că nu sunt destul (de ordonată, tânără, dorită, cu succes, nemuritoare, etc, de completat cine cu ce are - sau, mai bine zis, n-are), ridurile din colţul ochilor îmi sar în ochi, parcă gata să mi-i scoată, din cauza programelor spontane de şedinţă de yoga individuală şi şedinţă de urgenţă la dentist aproape toată ziua nu pot mânca şi bea ca lumea. Deci o zi obişnuită sub asaltul minţii şi a gândurilor. O zi perfectă pentru autocompătimire, rolul de victimă, neputinţă, stări depresive. Dar stau la pândă, ca mâţa noastră la jucăria improvizată dintr-o aţă şi căteva bucăţele de lego, şi în clipa în care pe plapuma conştienţei mele se mişcă un gând, sar la el, îl prind, şi nu îi dau drumul, până nu l-am examinat bine. Dar cum gândul astfel prins nu se mai poate mişca, destul de repede devine plictisitor. Aşa că îl las, ca şi mâţa jucăria, şi îmi văd de ale mele.

yoga, Gandhi Spiritual Center, constienta, constelaţii familiale, Gergely Edó, comunitate

Ale mele acestea au aripi, cad moi într-o linişte plină, ca fulgii de zăpadă, au miros de pâine prăjită, sună a răsete, când glumim cu Zsolt, cu toţi oamenii care vin la noi, au strălucirea lacrimilor care apar ca roua unei noi dimineţi pe inima care se renaşte din suferinţă, au căldura cuvintelor din poveşti, pe care le spun sau le citesc lui Markus, înainte de culcare, au misterul miracolelor care ne cresc pe nevăzute şi pe văzute prin casă. Au încă multe altele, pe care nu le înşir aici, toate vii, toate foarte umane. Şi aşa culeg eu de pe arborele vieţii mele îngerii copţi, îngerii, care îmi amintesc că am aripi. Iar dacă la asta cineva ar vrea să îmi comenteze, că n-am minte, cei şapte îngeri din mine ar da doar din umeri şi ar răspunde, minte.


yoga, Gandhi Spiritual Center, constienta, constelaţii familiale, Gergely Edó, comunitate
 Poze: zsolt.ro
© Gergely Edó

Nincsenek megjegyzések:

Megjegyzés küldése