2014. szeptember 5., péntek

Atenţie, sus se lucrează!

Foarte hotărâtă m-am dus, eram cea mai hotărâtă hotărâtă din lume. Nu vedeam şi nu auzeam decât propriile gânduri, cum tacataca îmi dictau, cum o să îmi iau eu saltea acum. Salteaua mult dorită, râvnită, care hopphopp, îmi va aduce fericirea, schimbarea în viaţă, sănătatea spatelui, liniştea sufletească, somnul uşor, ba chiar poate şi câteva orgasme în plus, că doar nu strică. Oricum, Zsolt a fost deja în magazinul de saltele, chiar în două, acum era rândul meu. Ne-am înţeles, că mergem împreună, dar DJ-ul din capul meu a pus discul aicişiacumaicişiacum, şi nu mai era scăpare. Deci, mergeam eu singură, cu hotărârea aceasta fermă de a mea în mine, cu speranţele cât cerul, care acopereau nu doar cerul, ci şi pământul atât de bine, că nu vedeam nimic din ce se întămpla afară (sau înăuntru). Şi, cum mergeam aşa pe trotuar, deodată exact în faţa ochilor mei, a apărut o tăbliţă: Atenţie, sus se lucrează!


A fost un flash. O nanosecundă. M-am oprit. Atenţie, sus se lucrează! Deodată mi s-a deschis cerul, pe urmă şi pământul, strada a prins viaţă. Am văzut oamenii care lucrau la faţada casei, pe trecători, păsările de pe cer, am auzit zgomotul străzii. Am ajuns în prezent. M-am văzut pe mine însămi, cum fiecare celulă din mine strigă cu bucurie: Atenţie, sus se lucrează. Într-o clipă am ajuns din capcana minţii mele în pulsul vieţii. În aici şi acum, în misterul prezenţei, care nu poate fi prinsă, doar trăită.

În cultura occidentală de obicei se foloseşte un singur cuvânt pentru minte, în DEX este definit astfel: facultatea de a gândi, de a judeca, de a înțelege; rațiune, intelect. Filozofia yoga vorbeşte despre trei funcţii ale minţii. Manas este partea receptivă, partea care primeşte informaţiile, funcţionează ca un ecran, pe care se schimbă rapid imaginile. Aceste imagini sunt preluate şi prelucrate de ahamkara, de către ego, astfel informaţiile percepute devin personalizate, individualizate, în acelaşi timp dau senzaţia de izolare de restul lumii, ducând la impresia falsă de independenţă, distanţare de alţii. Manasul preia impulsurile, informaţiile, ahamkar le prelucrează şi le defineşte, şi din aceste informaţiile preluate şi din amintiri va construi "eul". "Eul" acesta este tot cu ceea ce se identifică. Din fericire există şi buddhi, în clipa în care intră informaţiile şi se nasc impresiile, acestea sunt prelucrate de către ahamkar, trebuie să luâm decizii, în anumite situaţii chiar să dăm răspunsuri. Este inteligenţa din noi, care la un nivel mai fin este înţelepciune. În yoga această funcţie de diferenţiere şi de înţelegere se cheamă viveka, bijuteria coroanei, cu ajutorul căreia putem distinge realul de fals, veşnicul de cel provizoriu. Când suntem "treji", când nu dormin, în felul acesta funcţionează mintea noastră. Suntem aproape tot timpul băgaţi în priză, privim imaginile care ne apar pe manas (de unde vine cuvântul om în cultura occidentală), ascultăm discurile puse de această funcţie, şi rar folosim buddhi, şi şi mai rar viveka, ochiul, înţelepciunea din noi, care vede atmanul, adevărata noastră esenţă dumnezeiască din noi. 

Nu vreau să scriu acum de diferitele stadii ale somnului, de subconştient, de simţuri. Vroiam doar să împărtăşesc cu voi o clipă din viaţa mea, o clipă, care se repetă des, şi care, sunt convinsă, că se repetă des şi în viaţa voastră. Aceste clipe sunt valoroase. Primiţi-i cu bucurie. Sunt flashuri, da. Ai spune, eh, o nimică toată, şi ce, că viaţa mea continuă tot plină de suferinţe, de boli, de targeturi, de tristeţe. Urâsc vecina, mă cert cu familia, înghit în faţa şefului, sau mă lupt şi sunt în război cu toată lumea. Ce contează deci un flash ca acesta, care oricum nu poate fi dovedit ştiinţific, nu e permanent, de durată? Cu ce mă ajută, dacă după aceea iar mă scufund în mechanismele, în nebunia minţii mele, şi uit de bunie?



Doar aceste flashuri contează. Pentru că din realitatea virtuală a trecutul şi a viitorului doar acestea te aduc înapoi în prezent, în adevărata realitate. Doar în prezent poţi respira. Simte-ţi corpul, miliardele de celule, care se unesc într-o armonie şi co-working excelentă, pentru ca tu, fiinţa aceasta minunată, unică, cu scânteia dumnezeiască din mijlocul inimii tale să poţi exista. Da, chiar prin tine, prin viaţa ta, prin experienţele, trăirile tale vrea Dumnezeul să experimenteze viaţa manifestată. Eşti terenul de joacă şi partenerul de joc al lui Dumnezeu în acelaşi timp. 

Salută-ţi bijuteria de pe coroana ta şi intră în joc. Vezi posibilităţile nenumărate pe care îţi oferă acest joc, viaţa în fiecare secundă. Profită de ele atâta timp, cât respiri. Şi joacă jocul acesta mereu cu un etaj mai sus, şi cu un pas mai adânc în spaţiul infinit dinâuntrul tău. Eşti martorul principal, actorul principal, şi, când eşti prezent în prezenţă, regizorul principal.

Şi, ca să mă întorc la saltea, da, am cumpărat-o până la urma urmei, dar nu atunci, nu din magazinul acela, şi nu pe acea, la care m-am uitat atunci. A şi adus deja şi fericire şi nefericire, cu toate că are fibre de nucă de cocos în ea, tot am pătat-o cu cafea, şi, până la urma urmei nu era deloc aşa de importantă, precum îmi tot sugerea în dupămasa aceea DJ-ul din manas, care numai imaginile acestea vroia să îmi arate, numai discul acesta îmi tot punea. 

Însă de atunci fiecare renovare ma ajută, îmi atrage atenţia: 
Atenţie, sus se lucrează!

(foto: Sütő Zsolt)


© Gergely Edó

Nincsenek megjegyzések:

Megjegyzés küldése